1. Prima concepție greșită: Menopauza este ceva la care te poți gândi undeva în jurul vârstei de 50 de ani, și anume după ce menstruațiile se opresc – sau cel mult când ele încep să devină foarte neregulate și/sau să întârzie luni de zile.
Din păcate, simptomele deficitului celor trei hormoni principali produși de ovar – estrogenii, progesteronul, testosteronul – încep să apară în perimenopauză, iar perimenopauza începe cu 7 până la 10 ani înainte de ultima menstruație din viață.
În societatea occidentală, vârsta medie la care se instalează menopauza este de 51 de ani, dar marja de vârstă la care instalarea menopauzei este considerată normală este foarte largă – între 45 și 55 de ani.
Așadar, dacă menopauza se instalează la 50-51 de ani, ne putem aștepta să avem simptome de perimenopauză începând cu 40 de ani; dar dacă menopauza se instalează la 45 de ani, putem avea simptome de la 35 de ani, iar dacă avem de-a face cu o menopauză precoce instalată la 40 de ani – de la 30 de ani!!
De ce e important să știm aceste lucruri? Pentru că simptomele menopauzei sunt foarte polimorfe și adesea femeile, pentru că nu se gândesc că ar putea fi în perioada de perimenopauză, nu fac legătura dintre simptomele lor și această perioadă și ajung să se adreseze unui mare număr de specialități medicale pentru diverse probleme care au, toate, aceeași cauză: fluctuațiile și apoi deficitul hormonal.
2. A doua concepție greșită: Menopauza este despre bufeuri.
Bufeurile sau simptomele vasomotorii (SVM) sunt, într-adevăr, cel mai specific simptom de (peri)menopauză, care apare la 85% din femei. Mai puțină lume știe că ele sunt, de fapt, un simptom cerebral cauzat de afectarea centrului termoreglării din creier de deficitul estrogenic.
Dar toate organele și sistemele din corpul nostru au receptori pentru estrogeni și toate se vor resimți, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mică sau mai mare, atunci când nivelul lor scade.
De aceea, simptomele de (peri)menopauză sunt asemenea unui caleidoscop în care imaginile se grupează mereu diferit – ceea ce face ca atât femeile cât și medicii să nu le recunoască și duce la situația în care o femeie poate sfârși cu tratament antidepresiv, cu tratament pentru insomnie, cu antiinflamatorii pt durerile articulare, cu antibiotice pentru infecții urinare recurente, cu antiacide pentru arsurile la stomac, cu diverse tratamente pentru disconfortul vaginal – când, în cazul frecvent în care sunt excluse alte cauze ale acestor simptome, tratamentul de primă linie ar trebui să fie tratamentul hormonal.
3. A treia concepție greșită: Menopauza este doar despre simptome.
Simptomele de (peri)menopauză sunt doar vârful iceberg-ului, dar indiferent de existența sau nu a simptomelor, încă din faza de tranziție crește riscul CV, riscul de diabet, de osteoporoză, de depresie, de demențe.
Avem de-a face, prin urmare, cu o stare de deficiență hormonală cu riscuri asupra sănătății pe termen lung.
Unii sunt de părere că aceasta este o etapă “normală” din viață, dar și îngroșarea și înfundarea arterelor a fost considerată parte a procesului normal de îmbătrânire până în anii 1950! Cu toate astea, nimănui nu-i trece prin cap azi să lase ateroscleroza sau hipertensiunea arterială netratate. Deficitul hormonal de (peri)menopauză, însă, deși știm clar că se asociază cu creșterea semnificativă a riscului pe termen lung pentru o multitudine de boli, face încă obiectul dezbaterilor.
4. A patra concepție greșită: terapia hormonală de menopauză (THM) dă cancer.
Studiul WHI (Women’s Health Initiative), care a propagat această concepție, a fost reevaluat de numeroase ori în decursul ultimilor 20 de ani, iar majoritatea concluziilor sale au fost retractate. Am discutat pe larg despre el aici.
Reiau doar că în studiul respectiv s-au utilizat estrogeni ecvini conjugați (EEC) și progesteron sintetic, că estrogenii singuri nu au crescut ci au scăzut riscul de cancer mamar, iar progesteronul bioidentic folosit azi nu influențează riscul de cancer mamar.
Dacă luăm totuși în considerare creșterea riscului cu progesteronul sintetic, puteți vedea aici cum influențează THM riscul de cancer.
5. A cincea concepție greșită: THM e scumpă.
În ciuda avalanșei de analize hormonale care se fac în prezent în România, perimenopauza și menopauza sunt diagnostice clinice, care se pun pe baza simptomelor. Simptomele lor, luate separat, sunt nespecifice, dar asocierea lor și asocierea cu tulburările menstruale și cu o anumită vârstă e foarte tipică. De aceea, conform tuturor ghidurilor societăților de profil, nu avem nevoie de analize hormonale pentru a pune diagnosticul de perimenopauză sau menopauză. decât la femeile la care menopauza se instalează – vb de perioade prelungite de lipsă a menstruației sub 45- 40 de ani;
De ce nu ne ajută prea mult analizele hormonale, mai ales în perimenopauză? Pentru că nivelele hormonale oscilează, modificându-se de la o săptămână la alta, de la o zi la alta și uneori de la o oră la alta. Singura categorie de femei la care analizele hormonale sunt necesare sunt femeile la care menstruațiile se opresc complet înainte de 45 sau, mai ales, înainte de 40 de ani – pentru a exclude alte cauze de amenoree (lipsă a menstruației).
Pe de altă parte, dacă chiar avem nevoie de analize hormonale, cea mai mare parte din ele sunt compensate de CNAS, cu bilet de analize de la medicul specialist.
Pentru preparatele pe care le folosim în mod curent – estradiol spray și progesteron micronizat există, de asemenea, variante compensate de CNAS, pentru care costurile lunare, cu rețetă compensată inițiată de medicul specialist și continuată apoi de medicul de familie, se încadrează, în funcție de doze, undeva între 25 și 40 de lei pe lună.
