Sindromul genitourinar de menopauză a fost definit în anul 2014 pentru a înlocui terminologia folosită anterior, cea de atrofie vulvo-vaginală. Motivul pentru care s-a simțit nevoia acestei schimbări a fost că vechea terminologie nu făcea referire la simptomele urinare și sexuale și nu indica deficitul estrogenic ca o cauză a acestor manifestări.
Simptomele cele mai importante ale SGUM sunt redate în tabelul de mai jos:
Între 40-90% din femeile în peri și postmenopauză sunt afectate de SGUM, iar frecvența acestor manifestări crește pe măsură ce avansăm în vârstă. Cam 1 din 5 femei pot prezenta simptome de SGUM în perimenopauză, la vârste între 40-45 de ani.
Din nefericire, cele mai multe paciente, dar și cei mai mulți medici nu fac legătura dintre aceste simptome și perioada de perimenopauză sau menopauză, și din această cauză doar 7% dintre femeile afectate primesc tratament specific cu estrogeni pe cale vaginală.
Dintre femeile care fac terapie hormonală de menopauză sistemică, cam un sfert au nevoie de suplimentarea acesteia cu tratament local cu estrogeni pentru controlarea simptomelor SGUM.
Spre deosebire de alte simptome de (peri)menopauză, SGUM nu se ameliorează cu trecerea timpului ci, la majoritatea femeilor, se agravează.
Durerea și disconfortul vulvovaginal pot să apară la contact sexual, dar la unele femei apar și în afara acestuia, uneori la mersul pe jos sau cu bicicleta, șezut sau chiar stat în pat în poziție întinsă, cauzând simptome supărătoare pe timpul nopții.
Severitatea simptomelor poate fi debilitantă, având un impact negativ deosebit asupra calității vieții, relațiilor interpersonale, activităților cotidiene și stimei de sine chiar la femeile care nu sunt active sexual.
De asemenea, pot exista efecte negative asupra stării de sănătate în general, pentru că adesea aceste femei evită consultul ginecologic și screeningul Papanicolaou din cauza disconfortului, expunându-se astfel unor potențiale boli grave care scapă nedepistate.
Simptomele caracteristice SGUM apar nu numai în menopauza normal instalată, ci și în insuficiența ovariană prematură, în menopauza indusă chirurgical sau medicamentos, dar pot să apară și în stările hipoestrogenice cum ar fi alăptarea prelungită.
Atât uretra și trigonul vezical, cât și vaginul și vestibulul vulvar au aceeași origine embrionară, dintr-o structură numită sinusul urogenital, bogată în receptori pentru estrogeni și androgeni.
>>> Cel mai frecvent sediu al durerii în SGUM este vestibulul vulvar.
Receptorii pentru estrogeni sunt mai numeroși în porțiunea din interior a vaginului și uretră, în timp ce receptorii pt androgeni sunt mai numeroși la nivelul vesibulului vulvar, clitorisului și labiilor.
Toate femeile cu simptome de SGUM trebuie examinate pentru a exclude alte cauze ale acestor simptome, cum ar fi dermatitele, bolile cu transmitere sexuală, lichenul plan, lichenul scleros sau cancerele vulvare.
Modificările vizibile constau în subțierea și paloarea mucoasei vaginale, cu pierderea pliurilor, uneori roșeață sau peteșii (mici pete hemoragice în stratul superficial al mucoasei), subțierea labiilor mici și mari, scăderea în dimensiuni a clitorisului și fuziunea frenului clitoridian, proeminența meatului uretral.
>>> Este important de reținut că modificările structurale vizibile NU se corelează neapărat cu severitatea simptomelor și că SGUM poate fi prezent și în absența semnelor obiective de atrofie vulvovaginală!
În perioada reproductivă, glicogenul din celulele vaginale este convertit de către lactobacili în acid lactic, menținând pH-ul acid al vaginului. Odată cu scăderea estrogenilor, producția de glicogen a celulelor vaginale scade, determinând creșterea pH-ului și modificarea microbiomului vaginal, cu predominanța coliformilor (microbi care se găsesc de obicei în intestinul gros și rect), care predispun la infecții urinare.
Aceste modificări, împreună cu dispariția efectului intens antiinflamator al estrogenilor, duc la o scădere a apărării antimicrobiene la nivelul uretrei și vezicii urinare.
Din nefericire, din cauza lipsei de conștientizare privind aceste modificări, aproximativ 15% dintre femei au în peri și postmenopauză infecții urinare frecvente, care duc la cure repetate de antibiotice, adesea cu instalarea rezistenței microbiene.
Cazurile de urosepsis (septicemiile cu punct de plecare la nivelul aparatului urinar) ar putea fi reduse, conform studiilor, cu până la 40% prin tratarea corectă a SGUM.
În principal, dispunem de două tipuri de tratamente:
Lubrifiantele pot fi pe bază de apă, silicon sau ulei. Ele scad fricțiunea în timpul contactului sexual și au efecte de scurtă durată. Utilizarea lor se recomandă chiar înaintea contactului sexual – atenție la lubrifiantele pe bază de ulei, care pot reduce eficiența prezervativelor!
Hidratantele sunt geluri cu acid hialuronic sau geluri policarbofilice care hidratează mucoasa vaginală. Ele trebuie aplicate periodic, o dată la 2-3 zile, ca tratament de întreținere.
Tratamentele non-hormonale pot fi folosite în paralel cu cele hormonale, dar este de preferat să se aplice la momente diferite pentru a nu influența efectul acestora.
>>> Atunci când sunt utilizate singure, tratamentele non-hormonale nu refac mediul fiziologic, normal al vaginului, dar pot fi utilizate de femeile care au contraindicații sau nu doresc tratamente hormonale.
Laserele cu CO2 fracțional au fost încercate ca tratament pentru simptomele SGUM pe baza ipotezei că fasciculele laser ar provoca microleziuni termice controlate în mucoasa vaginală, ducând la creșterea fluxului sangvin și stimularea regenerării și remodelării colagenului.
Din nefericire, până în prezent studiile care au comparat utilizarea acestor lasere cu a unor dispozitive identice ca aspect dar fără efect (sham) nu au evidențiat diferențe în privința ameliorării simptomelor SGUM care să se mențină în timp, în ciuda repetării periodice a aplicărilor. Din acest motiv, FDA-ul american și societățile de menopauză nu recomandă, deocamdată, folosirea lor pentru tratarea SGUM.
Spre deosebire de tratamentele hormonale, tratamentele hormonale refac pH-ul vaginal și restabilesc vascularizația și grosimea mucoasei vaginale. Întrucât ele corectează un deficit hormonal care persistă indefinit, utilizarea lor este necesară pe termen lung, iar simptomele reapar atunci când tratamentul este întrerupt.
Deși terapia hormonală sistemică este foarte eficientă și pentru simptomele SGUM, la până la 25% din femei acestea persistă, făcând necesară asocierea unui tratament local.
Tratamentele locale cu estrogeni conțin concentrați mici de estradiol sau estriol, care este un estrogen mai slab.
Ele se prezintă sub formă de ovule, creme, geluri sau inele vaginale. În România dispunem, la ora actuală, de ovule cu estriol (Ovestin) și de creme cu estriol sau estradiol preparate în farmacie.
La femeile care utilizează aceste tratamente locale, nivelele estrogenilor în sânge nu au depășit nivelele obișnuite pentru postmenopauză.
>>> De aceea, în condițiile respectării dozelor recomandate, nu este necesară asocierea progesteronului sau a unui alt progestativ pentru protejarea mucoasei uterine.
Din același motiv, aceste tratamente se pot administra la orice vârstă și nu prea au contraindicații, exceptând sângerările vaginale de cauză neidentificată sau alergiile la alte componente ale ovulelor sau cremelor.
De obicei, ovulele sau cremele se aplică zilnic pentru 2 săptămâni la inițierea tratamentului, apoi de 2-3 ori pe săptămână timp îndelungat. Atunci când modificările sunt severe, pot să apară usturimi sau dureri în primele zile, care de regulă se ameliorează și dispar ulterior. Dispariția simptomelor de SGUM poate însă necesita 6-8 săptămâni.
Deși din datele de care dispunem în prezent nu reiese un risc crescut de cancer mamar la utilizarea tratamentelor vaginale locale cu estrogeni și nici un risc crescut de recurență la femeile care au avut cancer de sân, nu există încă un consens în privința recomandării acestui tip de tratament la aceste femei.
De exemplu, societățile nord-americană și australasiană de menopauză recomandă prudență în administrarea lor și luarea deciziei împreună cu echipa oncologică, în timp ce Societatea Britanică pentru Medicină Sexuală (BSSM) spune că femeile cu orice tip de cancer (inclusiv cancer de sân estrogen-pozitiv) nu ar trebui private de aceste tratamente atunci când ele sunt necesare și benefice.
Unele autorități preferă preparatele vaginale cu estriol celor cu estradiol, argumentând că estriolul nu poate fi metabolizat la nivel vaginal în estrogeni cu potență mai mare cum sunt estradiolul sau estrona.
În general, însă, este de dorit ca decizia de a administra estrogeni în tratament vaginal local să fie luată de către femeie împreună cu oncologul și ginecologul, în funcție de particularitățile fiecărei femei și după ce ea a fost informată cu privire la riscuri și beneficii.
Ovulele cu DHEA conțin un precursor hormonal care este metabolizat la nivel vaginal atât în estradiol cât și în testosteron.
Se administrează zilnic, iar efectele sunt de obicei foarte bune după 12 săptămâni de administrare.
Produsul comercial, denumit Intrarosa, nu este disponibil pe piața farmaceutică românească. Ovulele cu DHEA pot fi însă preparate în farmacie.
>>>De reținut:
Aceste tratamente locale sunt tratamente care își fac efectul în timp – sunt necesare uneori săptămâni, alteori luni până la refacerea țesuturilor urogenitale afectate de deficitul estrogenic. Din păcate simptomele SGUM revin la cea mai mare parte a femeilor dacă se întrerupe tratamentul.
Prin urmare, este vorba de un tratament pe termen lung care însă, din fericire, nu are efecte secundare și poate fi, în principiu, continuat toată viața.
Ospemifen-ul este un SERM (modulator selectiv de receptori de estrogeni) cu administrare orală, cu eficiență în combaterea simptomelor SGUM. Nu este disponibil, din păcate, în România.
Referințe:
Portman DJ, Gass ML; Vulvovaginal Atrophy Terminology Consensus Conference Panel. Genitourinary syndrome of menopause: new terminology for vulvovaginal atrophy from the International Society for the Study of Women’s Sexual Health and the North American Menopause Society. Menopause. 2014 Oct;21(10):1063-8. doi: 10.1097/GME.0000000000000329. PMID: 25160739.
Cucinella L, Tiranini L, Cassani C, Martini E, Cumetti A, Memoli S, Tedeschi S, Nappi RE. Insights into the vulvar component of the genitourinary syndrome of menopause (GSM). Maturitas. 2024 Aug;186:108006. doi: 10.1016/j.maturitas.2024.108006. Epub 2024 Apr 25. PMID: 38704313.
The North American Menopause Society – Menopause Practice – A Clinician’s Guide, 6th edition (2019)
Australasian Menopause Society – Genitourinary Syndrome of Menopause (iul 2024) at https://www.menopause.org.au/images/stories/infosheets/docs/AMS_Genitourinary_Syndrome_of_Menopause.pdf
The NAMS 2020 GSM Position Statement Editorial Panel. The 2020 genitourinary syndrome of menopause position statement of The North American Menopause Society. Menopause. 2020 Sep;27(9):976-992. doi: 10.1097/GME.0000000000001609. PMID: 32852449.
The British Society for Sexual Medicine – Position Statement for Management of Genitourinary Syndrome of the Menopause (GSM) at https://bssm.org.uk/wp-content/uploads/2023/02/GSM-BSSM.pdf
DISCLAIMER: Informațiile prezentate pe acest site au scop strict educativ și de informare. Ele nu au valoare de sfaturi medicale individuale și nu înlocuiesc consultația medicală.
Copyright © 2025 Dr. Ghemes Catalina, All rights reserved.