Deși simptomele vasomotorii (bufeuri și transpirații nocturne) sunt considerate semnul distinctiv al fazei de tranziție către menopauză, peste 60% dintre femei spun că cele mai deranjante și mai îngrijorătoare simptome sunt cele cognitive.
Din nefericire, majoritatea femeilor, dar și majoritatea medicilor, nu fac legătura între aceste simptome și perimenopauză, astfel încât 75% din femeile care se adresează medicilor pentru ele nu primesc tratament specific.
Așa-zisul creier de menopauză se caracterizează printr-o scădere a metabolismului cerebral, prin modificarea structurilor cerebrale, a conectivității între diversele regiuni și funcționării neurotransmițătorilor. Din cauza fluctuațiilor și apoi a dispariției hormonilor ovarieni, creierul pare să treacă în perimenopauză printr-un proces de ajustare și remodelare pe care cercetătoarea în neuroștiințe Lisa Mosconi îl aseamănă cu trecerea unei mașini care mergea cu benzină, pe electricitate.
Acest hipometabolism cerebral apare și în regiuni implicare în memorie și învățare, cum ar fi hipocampul și cortexul prefrontal, iar hormonii ovarieni au un impact major asupra dezvoltării și plasticității creierului, stimulând creșterea și ramificarea dendritelor neuronale, sinaptogeneza și mielinizarea.
Cogniția cuprinde formele de cunoaștere și conștiență, cum ar fi percepția, crearea de concepte, rememorarea, raționarea, judecarea, imaginația și rezolvarea de probleme.
Domeniile cognitive cele mai afectate în perimenopauză sunt învățarea verbală și memoria, cu modificări mult mai puțin semnificative în privința vitezei psihomotorii și a memoriei/atenției de lucru. Memoria de lucru se referă la abilitatea de a manipula itemi în memoria de scurtă durată – de exemplu, reținerea unei adrese de e-mail în timp ce tastăm subiectul e-mailului. Învățarea și memoria verbală se referă la capacitatea de a-și aminti cuvinte, perechi de cuvinte, povestiri scurte sau alt material verbal.
Funcțiile cognitive de ordin înalt cum ar fi funcțiile executive – gândirea strategică sau capacitatea de a planifica – nu se modifică în mod obiectiv în cursul perimenopauzei.
“Ceața mintală” reprezintă o expresie non-medicală care încearcă să descrie lipsa de acuratețe în gândire și dificultatea în procesarea informațiilor, adesea însoțite de probleme de memorie – dificultatea de a-și aminti cuvinte și nume familiare sau de a menține concentrarea, sentimentul că sarcinile de zi cu zi cer mult mai mult timp și efort.
“Ceața mintală” reprezintă, deci, o constelație de simptome printre care se numără:
Toate aceste simptome care le creează femeilor sentimentul că mintea nu le mai ascultă și creierul lor nu le mai aparține pot fi foarte înfricoșătoare, făcându-le pe multe dintre ele să se teamă că își pierd mințile – așadar, că acesta este începutul unei demențe.
Deși unele studii sugerează că problemele cognitive din perimenopauză au ca substrat modificări la nivelul creierului care persistă în postmenopauză și care pot duce în cele din urmă la demență, cea mai mare parte a femeilor nu fac demențe.
Prin urmare, în majoritatea cazurilor teama de demență nu este justificată – cu excepția celor care au istoric familial de demențe cu debut precoce, riscul de demență sub 65 de ani este foarte redus (cam 300 de femei din 100000 la nivel global).
În ciuda faptului că un declin cognitiv este evident în preajma menopauzei, acesta pare să fie tranzitor și subiectiv, fiind raportat de către persoana respectivă la nivelul cognitiv anterior, iar dacă se testează cognitiv performanțele cognitive, acestea se încadrează între limitele normale.
>>> În general, femeile perimenopauză au în medie scoruri de performanță cognitivă similare cu bărbații, continuând să performeze mai bine decât ei în privința memoriei, fluenței și unor forme de atenție chiar și în această fază.
Din cauza variabilității impactului hormonal asupra creierului, unele femei nu au niciun fel de modificare a performanțelor cognitive. Dar la cele care au modificări, dacă problemele cognitive nu se ameliorează după tratament sau la 3-4 ani în postmenopauză, este bine să se facă o testare mai amănunțită. Din nefericire, 2/3 din pacienții cu boală Alzheimer sunt femei, iar un declin cognitiv mai important în perimenopauză poate prevesti un diagnostic sever mai târziu în viață
THM pare să prevină starea hipometabolică în regiunile implicate în memorie și învățare. Volumul hipocampului, structura responsabilă în principal cu memoria, este crescut la femeile care fac THM.
Prin stabilizarea nivelelor de estrogeni, THM ameliorează semnificativ simptomele cerebrale din perimenopauză, începând cu simptomele depresive, anxietatea și iritabilitatea și până la tulburările de somn și “ceața mintală”.
>>> Dacă vrei să știi mai multe…
De asemenea, femeile care fac THM au un flux cerebral crescut în rețeaua neuronală de repaus (default state network), care este reprezentată de zone ale creierului cu conectivitate crescută în starea de repaus. La femeile sănătoase, dar la risc de Alzheimer, nivelele crescute ale insulinemiei s-au corelat cu conectivitate scăzută la nivelul acestei rețele neuronale bazale; efectele protectoare metabolice ale THM au fost mai evidente la femeile cu rezistență scăzută la insulină, în timp ce la cele cu rezistență crescută ele nu s-au manifestat.
Trei argumente principale pledează în favoarea unui beneficiu al THM în prevenirea demențelor, inclusiv boala Alzheimer:
Ultimele metaanalize confirmă fereastra de oportunitate pentru inițierea THM, arătând că cu cât aceasta e inițiată mai devreme în perimenopauză și continuată pe o durată mai lungă de timp, cu atât beneficiul în privința prevenirii declinului cognitiv e mai mare. Inițierea tardivă a terapiei a arătat în unele studii un efect negativ (deși nesemnificativ statistic), iar în altele un efect neutru.
În timp ce unele progestative sintetice, cum este MPA (medroxiprogesteron acetat) este posibil să antagonizeze efectul neuroprotector al estrogenilor, mai multe studii observaționale au arătat că estradiolul transdermic și progesteronul micronizat inițiate devreme în perimenopauză reduc riscul de boală Alzheimer.
În ciuda acestor date, indicația pentru terapia hormonală de menopauză rămâne fixată la simptomele vasomotorii, prevenirea/tratamentul osteoporozei și tratamentul sindromului genitourinar de menopauză (în varianta administrării locale).
La ora actuală sunt în derulare studii importante privind impactul THM asupra cogniției și efectele în prevenirea declinului cognitiv care se speră că vor aduce mai multă claritate asupra acestui subiect.
40% din demențe la nivel global sunt cauzate de factori de risc modificabili, ceea ce arată că demența poate fi prevenită sau cel puțin amânată prin ameliorarea anumitor probleme de sănătate.
Există 5 factori care, dacă sunt prezenți între 45-60 de ani, cresc riscul de demențe cu 40-80%:
După cum se poate observa, aceștia sunt identici cu factorii de risc pentru boli cardiovasculare. La ei se adaugă hiperhomocisteinemia, stresul și alcoolismul.
Riscul de demență crește cu 20% la un factor de risc, cu 65% la 2, cu 200% la 3.
Unii factori de risc, precum vârsta și sexul, nu pot fi modificați. Din fericire, însă, există și factori de risc asupra cărora putem acționa, cum ar fi:
S-a constatat de asemenea că sunt la risc mai mare de demențe femeile care au ceea ce se numește o rezervă cognitivă scăzută, adică cerințe scăzute în privința proceselor cognitive din cauza nivelului scăzut de educație, al ocupației și celorlalte preocupări.
Dar între factorii care țin de stilul de viață, cel pentru care avem cele mai bune dovezi că scade declinul cognitiv rămâne activitatea fizică. Numeroase studii și metaanalize arată că exercițiul fizic efectuat în mod regulat scade riscul de demență și boală Alzheimer prin creșterea neuroplasticității creierului, scăderea depunerii beta-amiloidului, scăderea inflamației, creșterea fluxului sangvin cerebral și secreția de endorfine. Este evidentă, de asemenea, o relație direct proporțională între durata și intensitatea exercițiului fizic și reducerea riscului de declin cognitiv și demențe.
Următoarele tipuri de dietă au arătat efecte promițătoare în privința prevenirii declinului cognitiv:
Aceste diete au în comun în mare parte consumul important de legume și fructe, grăsimi sănătoase cum ar fi peștele gras și alimentele bogate în acizii grași polinesaturați omega-3, nuci și semințe, lactate și antioxidanți.
Referințe:
Lisa Mosconi – The Menopause Brain (2024)
Brinton RD, Yao J, Yin F, Mack WJ, Cadenas E. Perimenopause as a neurological transition state. Nat Rev Endocrinol. 2015 Jul;11(7):393-405. doi: 10.1038/nrendo.2015.82. Epub 2015 May 26. PMID: 26007613; PMCID: PMC9934205.
Kristin Johnson, Maria Claps – The Great Menopause Myth –
Mosconi, L., Berti, V., Dyke, J. et al. Menopause impacts human brain structure, connectivity, energy metabolism, and amyloid-beta deposition. Sci Rep 11, 10867 (2021). https://doi.org/10.1038/s41598-021-90084-y
Barth C, Villringer A and Sacher J (2015) Sex hormones affect neurotransmitters and shape the adult female brain during hormonal transition periods. Front. Neurosci. 9:37. doi: 10.3389/fnins.2015.00037
P. M. Maki & N. G. Jaff (2022) Brain fog in menopause: a health-care professional’s guide for decision-making and counseling on cognition, Climacteric, 25:6, 570-578, DOI: 10.1080/13697137.2022.2122792
Nerattini M, Jett S, Andy C, Carlton C, Zarate C, Boneu C, Battista M, Pahlajani S, Loeb-Zeitlin S, Havryulik Y, Williams S, Christos P, Fink M, Brinton RD and Mosconi L (2023) Systematic review and meta-analysis of the effects of menopause hormone therapy on risk of Alzheimer’s disease and dementia. Front. Aging Neurosci. 15:1260427. doi: 10.3389/fnagi.2023.1260427
Andy C, Nerattini M, Jett S, Carlton C, Zarate C, Boneu C, Fauci F, Ajila T, Battista M, Pahlajani S, Christos P, Fink ME, Williams S, Brinton RD and Mosconi L (2024) Systematic review and meta-analysis of the effects of menopause hormone therapy on cognition. Front. Endocrinol. 15:1350318. doi: 10.3389/fendo.2024.1350318
Greendale GA, Karlamangla AS, Maki PM. The Menopause Transition and Cognition. JAMA. 2020;323(15):1495–1496. doi:10.1001/jama.2020.1757
The North American Menopause Society – Menopause Practice – A Clinician’s Guide, 6th edition (2019)
Mishra A, Wang Y, Yin F, Vitali F, Rodgers KE, Soto M, Mosconi L, Wang T, Brinton RD. A tale of two systems: Lessons learned from female mid-life aging with implications for Alzheimer’s prevention & treatment. Ageing Res Rev. 2022 Feb;74:101542. doi: 10.1016/j.arr.2021.101542. Epub 2021 Dec 17. PMID: 34929348; PMCID: PMC8884386.
Maki PM, Kornstein SG, Joffe H, Bromberger JT, Freeman EW, Athappilly G, Bobo WV, Rubin LH, Koleva HK, Cohen LS, Soares CN. Guidelines for the Evaluation and Treatment of Perimenopausal Depression: Summary and Recommendations. J Womens Health (Larchmt). 2019 Feb;28(2):117-134. doi: 10.1089/jwh.2018.27099.mensocrec. Epub 2018 Sep 5. PMID: 30182804.
Brown AMC, Gervais NJ. Role of Ovarian Hormones in the Modulation of Sleep in Females Across the Adult Lifespan. Endocrinology. 2020 Sep 1;161(9):bqaa128. doi: 10.1210/endocr/bqaa128. Erratum in: Endocrinology. 2022 Jan 1;163(1):bqab227. doi: 10.1210/endocr/bqab227. PMID: 32735650; PMCID: PMC7450669.
Lewis LD. The interconnected causes and consequences of sleep in the brain. Science. 2021 Oct 29;374(6567):564-568. doi: 10.1126/science.abi8375. Epub 2021 Oct 28. PMID: 34709917; PMCID: PMC8815779.
Pan Z, Wen S, Qiao X, Yang M, Shen X, Xu L. Different regimens of menopausal hormone therapy for improving sleep quality: a systematic review and meta-analysis. Menopause. 2022 May 1;29(5):627-635. doi: 10.1097/GME.0000000000001945. PMID: 35102100; PMCID: PMC9060837.
DISCLAIMER: Informațiile prezentate pe acest site au scop strict educativ și de informare. Ele nu au valoare de sfaturi medicale individuale și nu înlocuiesc consultația medicală.
Copyright © 2025 Dr. Ghemes Catalina, All rights reserved.