După multă vreme în care s-a considerat că somnul este doar o pauză în activitatea creierului, în care nu se petrece mare lucru, ba chiar a fost considerat un fel de pierdere de vreme, de timp mort al existenței noastre, în ultima perioadă începem să înțelegem tot mai mult despre importanța somnului.
Având în vedere starea de vulnerabilitate în care ne găsim în somn și dezavantajul pe care aceasta ni l-a conferit în fața prădătorilor și a pericolelor de tot felul de-a lungul evoluției noastre ca specie, era de așteptat ca somnul să joace un rol biologic fundamental.
Astăzi știm că somnul este crucial pentru sănătate și pentru starea noastră de bine, influențând nu doar sănătatea mintală și procesele cognitive și emoționale, ci și funcția sistemului imunitar și riscul unor boli grave cum ar fi bolile cardiovasculare și cancerul. La vârste mai înaintate, somnul reduce inflamația și declinul cognitiv.
>>> Dacă vrei să știi mai multe…
Sistemul glimfatic, mai recent descoperit, este un sistem prin care este transportat lichidul cefalorahidian, paralel cu sistemul vascular al creierului. Acest fluid din sistemul glimfatic practic scaldă spațiile din jurul vaselor de sânge ale creierului, antrenând toxinele rezultate din activitatea neuronală (cum ar fi beta-amiloidul sau proteina tau, a căror acumulare este specifică bolilor neurodegenerative – inclusiv boala Alzheimer), care vor fi apoi eliminate prin sistemul limfatic.
În mod interesant, acest sistem glimfatic este cel mai activ în timpul somnului când, pe de o parte, producerea toxinelor scade, iar pe de altă parte, clearance-ul (eliminarea) lor crește.
Cu alte cuvinte, somnul îndeplinește, pe lângă fixarea amintirilor și consolidarea memoriei, rolul de curățare a creierului de deșeurile rezultate din funcționarea în starea de veghe.
Atât durata cât și calitatea somnului sunt importante pentru aceste funcții – atunci când oricare din ele este afectată, sănătatea creierului va avea de suferit.
Un somn suficient de 7-9 ore include între 3 și 5 cicluri de câte 1,5 ore, în care se succed următoarele stadii:
Există două mecanisme principale care reglează somnul:
Homeostazia somnului se referă la menținerea unui echilibru între starea de somn și starea de veghe, în sensul că nevoia de somn crește proporțional cu timpul petrecut treaz și scade cu timpul petrecut dormind.
În paralel cu nevoia de somn crește și nivelul de adenozină, o substanță secretată în anumite regiuni ale creierului care promovează somnul. Cu cât se acumulează mai multă adenozină, cu atât nevoia de a dormi e mai mare.
Durata stadiilor somnului se modifică în somnul care urmează unei perioade de deprivare (numit somn de rebound). Astfel, după o perioadă scurtă de deprivare, va crește durata fazei N3 a somnului NREM, pe când după deprivare cronică, va crește atât somnul cu unde lente din faza N3, cât și somnul REM.
Toate procesele corpului nostru sunt sincronizate, într-un fel sau altul, cu universul și cu planeta pe care locuim. Metabolismul, tensiunea arterială, temperatura, secrețiile hormonale, activitatea sistemului imunitar sau microbiomul intestinal – toate sunt diferite în timpul somnului față de starea de veghe.
Toate celulele și țesuturile au un soi de ceas intern care le reglează activitatea în cicluri de aproximativ 24 de ore, adică atât cât îi ia planetei să se rotească în jurul axei proprii. Iar reglarea tuturor acestor ceasuri interne se face după ceasul care dă “ora de referință”, așa-numitul “master clock”: nucleul suprachiasmatic din hipotalamus.
Nucleul suprachiasmatic este o aglomerare de neuroni care stau “călare” pe chiasma optică, adică pe încrucișarea fibrelor nervoase care vin de la retinele celor doi ochi și care primește informații legate de cantitatea de lumină percepută de aceștia.
Nucleul suprachiasmatic este conectat și cu glanda pineală sau epifiza, care secretă melatonina. Melatonina este un hormon derivat din serotonină, al cărui secreție este inhibată de lumina zilei, și care este implicat în promovarea somnului.
Împreună cu mecanismul homeostatic, ritmul circadian promovează starea de veghe pe timpul zilei și somnul după căderea nopții, la aproximativ 15-17 ore după trezire.
Estradiolul este important atât pentru inițierea și menținerea somnului, cât și pentru asigurarea unui somn de calitate.
El este implicat în funcționarea sistemului serotoninergic și secreția de serotonină, neurotransmițătorul care modulează starea de bine și de calm. Când sistemul serotoninergic este afectat, sunt favorizate anxietatea și depresia, care pot afecta somnul fiecare în parte, făcănd dificilă calmarea minții și adormirea, sau readormirea atunci când ne trezim în cursul nopții. Pe de altă parte, serotonina este precursorul din care se sintetizează melatonina, care este implicată în inițierea și menținerea somnului, precum și în menținerea calității lui;
De asemenea, estradiolul este implicat în funcționarea sistemului colinergic, care are drept neurotransmițător acetilcolina. Sistemul colinergic intervine în atenție, promovarea somnului REM și depozitarea amintirilor, dar acetilcolina este și mediatorul sistemului nervos parasimpatic, responsabil de calm și odihnă. De aceea, un nivel inadecvat de estradiol va afecta tonusul vagal (nervul vag este cel mai important nerv al sistemului parasimpatic, care conectează creierul cu inima, plămânii și sistemul digestiv). Scăderea tonusului vagal va duce la creșterea hormonilor de stres, agitație, palpitații care ne trezesc din somn și anxietate care ne împiedică să adormim la loc.
Estradiolul mai intervine și în funcționarea nucleului suprachiasmatic, master clock-ul care dictează ritmul circadian; când nivelele de estradiol o iau razna, e ca și cum creierul nu mai știe cât e ceasul.
Cât despre progesteron, acesta are un efect hipnotic și sedativ binecunoscut. O parte este convertit in alopregnenolon, un precursor hormonal cu efecte antidepresive și anxiolitice care crește, de asemenea, activarea sistemului GABA-ergic. Sistemul GABA-ergic este principalul sistem inhibitor al creierului, esențial pentru somn. Este posibil ca efectul progesteronului asupra creierului să fie mediat de estradiol, care crește numărul receptorilor cerebrali ai progesteronului.
S-a constatat că în cursul ciclului menstrual, somnul s-ar putea să fie influențat mai degrabă de oscilațiile hormonale decât de nivelele absolute ale hormonilor. De exemplu, scăderea bruscă a estrogenilor și progesteronului la sfârșitul fazei luteale se asociază cu o scădere a somnului cu unde lente, iar creșterea bruscă a progesteronului la mijlocul fazei luteale e însoțită de episoade mai numeroase de trezire în cursul nopții.
Frecvența tulburărilor de somn aproape se dublează la femei în perimenopauză și menopauză, când mai mult de jumătate dintre ele sunt afectate. Tulburările se mențin în postmenopauză, când peste 50% dintre femei dorm mai puțin de 7 ore pe noapte. 1/3 din femei au dificultăți nu doar în inițierea, ci și în menținerea somnului, trezindu-se de mai multe ori pe noapte sau foarte devreme dimineața.
Tulburările de somn sunt în parte cauzate de trezirile repetate din cauza celorlalte simptome specifice, cum ar fi simptomele vasomotorii (bufeurile și transpirațiile nocturne, uneori însoțite de frison), urinările frecvente în cursul nopții, depresia și anxietatea.
La rândul lor, tulburările de somn accentuează unele din aceste simptome, mai ales pe cele cognitive și emoționale.
Rezultatele cercetărilor sugerează însă că tulburările de somn sunt în mare măsură cauzate de oscilațiile și apoi deficitul hormonilor ovarieni, independent de vârstă și de celelalte simptome de perimenopauză/menopauză.
Mai recent s-a tras un semnal de alarmă cu privire la o altă entitate asociată cu tulburările de somn, a cărei frecvență crește semnificativ la femei în peri și postmenopauză, și anume apneea de somn.
Apneea de somn este o tulburare cronică cu oprirea periodică a respirației, fie din cauza obstrucției căilor respiratorii superioare, prin colapsarea bazei limbii și a palatului moale, fie din cauza afectării semnalelor cerebrale de inițiere a respirației. Această oprire a respirației poate dura chiar și 10 secunde și poate surveni de sute de ori pe noapte, ceea ce cauzează o fragmentare a somnului pe care persoana afectată nu o conștientizează, dar care duce la o scădere semnificativă a calității somnului care îi va afecta funcționarea de zi cu zi.
Până la vârsta perimenopauzei/menopauzei, apneea de somn este mult mai frecventă la bărbați și se asociază adesea cu sforăitul. La femei riscul crește de 2-3 ori în postmenopauză, iar sforăitul este mai puțin frecvent. Femeile sunt mai înclinate să pună somnolența din timpul zilei și durerile de cap pe seama oboselii și a stresului.
Din nefericire, apneea de somn se asociază cu o oxigenare deficitară a creierului pe timpul nopții și este în sine un factor de risc atât pentru bolile cardiovasculare, cât și pentru accidentele vasculare cerebrale și bolile neurodegenerative.
Cel mai frecvent apneea de somn însoțește obezitatea, iar scăderile în greutate chiar modeste pot avea ca rezultat ameliorări semnificative.
Apneea de somn trebuie întotdeauna suspectată atunci când o femeie are HTA rezistentă la tratament, dureri de cap dimineața, sindrom metabolic și obezitate viscerală. Una din urmările apneei de somn este inhibarea secreției hormonului antidiuretic (ADH), care accetuează urinările nocturne.
Diagnosticul se pune prin polisomnografie, investigație recomandată de obicei de medicul pneumolog. Tratamentul se adresează obezității, prin măsuri privind stilul de viață, chirurgie bariatrică, agoniști de GLP-1 – sau apneei de somn în sine, prin ventilație cu presiune continuă pozitivă (CPAP), eventual cu oxigen suplimentar.
Din păcate terapia hormonală de menopauză se pare că nu influențează în mod direct apneea de somn.
Sindromul picioarelor neliniștite este o altă afecțiune asociată tulburărilor de somn, a cărei frecvență și severitate crește în postmenopauză. Se caracterizează prin nevoia imperioasă și foarte deranjantă de a mișca picioarele.
Poate fi cauzat și de o carență de fier și de unele medicamente (antidepresive, antihistaminice, blocanți de calciu). Se asociază frecvent cu simptomele vasomotorii.
Deprivarea de somn, alcoolul, cofeina, fumatul sunt factori agravanți.
În menopauza indusă și în special în menopauza chirurgicală tulburările de somn sunt adesea mai accentuate decât în menopauza instalată natural, ceea ce pledează pentru ipoteza că oscilațiile hormonale bruște influențează somnul în mai mare măsură decât nivelele hormonale absolute.
Ca urmare a deficitului hormonal brusc instalat, în menopauza chirurgicală scade timpul total de somn și calitatea somnului, iar riscul de apnee de somn crește cu 25%.
În prezent știm că somnul este important pentru consolidarea memoriei și pentru curățarea creierului de toxinele acumulate prin funcționarea în timpul zilei, cum ar fi beta-amiloidul și proteinele tau. Știm, de asemenea, că în boala Alzheimer regăsim depunerea acestor substanțe.
Fragmentarea somnului este un factor de risc pentru boala Alzheimer care se manifestă cu mult înaintea debutului clinic al acestei boli. Apneea de somn, care se însoțește de fragmentarea somnului, și insomnia în sine, sunt de asemenea factori de risc.
În concluzie, dacă tulburările de somn care încep la perimenopază și continuă în postmenopauză nu sunt tratate, ele pot influența negativ sănătatea creierului și funcțiile cognitive, crescând riscul de boală Alzheimer (în special la femeile purtătoare ale genei APOE4).
Conform studiilor efectuate până la ora actuală, calitatea somnului raportată subiectiv cunoaște o ameliorare semnificativă sub terapia hormonală de menopauză.
Estrogenii – atât administrați oral, cât și transdermic, au efect pozitiv asupra tulburărilor de somn. Acest efect este mai pronunțat în cazul administrării transdermice. Calitatea somnului a fost îmbunătățită de 17-beta estradiol și CEE (estrogeni ecvini conjugați), și mai puțin de estradiol valerat. Cel mai bun efect s-a constatat cu 17-beta estradiol.
În ceea ce privește componenta progesteronică – atât progesteronul micronizat cât și didrogesteronul și MPA (medroxiprogesteron acetat) au crescut calitatea somnului. Cel mai bun efect s-a obținut cu progesteronul micronizat administrat oral.
În mod interesant, rezultatele obiective observate la polisomnografie nu reproduc întocmai rezultatele subiective raportate de paciente, probabil din cauza faptului că polisomnografia se efectuează doar pentru câteva nopți și nu pe termen lung, în timp ce terapia hormonală de menopauză a produs o creștere semnificativă a calității somnului după 6 luni de administrare. Simptomele subiective par însă a fi cele mai importante și sunt recomandate în prezent de ghidurile clinice pentru diagnosticarea și evaluarea tulburărilor de somn.
Conform recomandărilor actuale, terapia hormonală de menopauză este considerată tratamentul de primă linie atunci când coexistă simptomele vasomotorii sau sunt prezente alte indicații pentru aceasta.
Alternative non-hormonale sunt tratamentele farmacologice cu medicamente antidepresive, sedative, anxiolitice sau hipnotice. În practică, femeile ajung adesea pe astfel de tratamente pentru că nici ele, nici medicii lor nu fac legătura între tulburările de somn și perioada de perimenopauză/menopauză. La multe paciente aceste tratamente pot fi reduse sau întrerupte după începerea terapiei hormonale. Acest lucru se face însă foarte lent și în urma unei decizii comune a medicului care conduce terapia hormonală, împreună cu medicul care a recomandat tratamentul farmacologic și pacienta însăși, deoarece la întreruperi bruște pot apărea fenomene de rebound (revenirea simptomelor).
Foarte importante sunt, de asemenea, măsurile generale de igienă a somnului care, chiar dacă de multe ori nu sunt suficiente singure, sunt un bun punct de pornire pentru ameliorarea tulburărilor de somn.
Referințe:
Lisa Mosconi – The Menopause Brain (2024)
Brinton RD, Yao J, Yin F, Mack WJ, Cadenas E. Perimenopause as a neurological transition state. Nat Rev Endocrinol. 2015 Jul;11(7):393-405. doi: 10.1038/nrendo.2015.82. Epub 2015 May 26. PMID: 26007613; PMCID: PMC9934205.
Kristin Johnson, Maria Claps – The Great Menopause Myth –
Mosconi, L., Berti, V., Dyke, J. et al. Menopause impacts human brain structure, connectivity, energy metabolism, and amyloid-beta deposition. Sci Rep 11, 10867 (2021). https://doi.org/10.1038/s41598-021-90084-y
Barth C, Villringer A and Sacher J (2015) Sex hormones affect neurotransmitters and shape the adult female brain during hormonal transition periods. Front. Neurosci. 9:37. doi: 10.3389/fnins.2015.00037
P. M. Maki & N. G. Jaff (2022) Brain fog in menopause: a health-care professional’s guide for decision-making and counseling on cognition, Climacteric, 25:6, 570-578, DOI: 10.1080/13697137.2022.2122792
Nerattini M, Jett S, Andy C, Carlton C, Zarate C, Boneu C, Battista M, Pahlajani S, Loeb-Zeitlin S, Havryulik Y, Williams S, Christos P, Fink M, Brinton RD and Mosconi L (2023) Systematic review and meta-analysis of the effects of menopause hormone therapy on risk of Alzheimer’s disease and dementia. Front. Aging Neurosci. 15:1260427. doi: 10.3389/fnagi.2023.1260427
Andy C, Nerattini M, Jett S, Carlton C, Zarate C, Boneu C, Fauci F, Ajila T, Battista M, Pahlajani S, Christos P, Fink ME, Williams S, Brinton RD and Mosconi L (2024) Systematic review and meta-analysis of the effects of menopause hormone therapy on cognition. Front. Endocrinol. 15:1350318. doi: 10.3389/fendo.2024.1350318
Greendale GA, Karlamangla AS, Maki PM. The Menopause Transition and Cognition. JAMA. 2020;323(15):1495–1496. doi:10.1001/jama.2020.1757
The North American Menopause Society – Menopause Practice – A Clinician’s Guide, 6th edition (2019)
Mishra A, Wang Y, Yin F, Vitali F, Rodgers KE, Soto M, Mosconi L, Wang T, Brinton RD. A tale of two systems: Lessons learned from female mid-life aging with implications for Alzheimer’s prevention & treatment. Ageing Res Rev. 2022 Feb;74:101542. doi: 10.1016/j.arr.2021.101542. Epub 2021 Dec 17. PMID: 34929348; PMCID: PMC8884386.
Maki PM, Kornstein SG, Joffe H, Bromberger JT, Freeman EW, Athappilly G, Bobo WV, Rubin LH, Koleva HK, Cohen LS, Soares CN. Guidelines for the Evaluation and Treatment of Perimenopausal Depression: Summary and Recommendations. J Womens Health (Larchmt). 2019 Feb;28(2):117-134. doi: 10.1089/jwh.2018.27099.mensocrec. Epub 2018 Sep 5. PMID: 30182804.
Brown AMC, Gervais NJ. Role of Ovarian Hormones in the Modulation of Sleep in Females Across the Adult Lifespan. Endocrinology. 2020 Sep 1;161(9):bqaa128. doi: 10.1210/endocr/bqaa128. Erratum in: Endocrinology. 2022 Jan 1;163(1):bqab227. doi: 10.1210/endocr/bqab227. PMID: 32735650; PMCID: PMC7450669.
Lewis LD. The interconnected causes and consequences of sleep in the brain. Science. 2021 Oct 29;374(6567):564-568. doi: 10.1126/science.abi8375. Epub 2021 Oct 28. PMID: 34709917; PMCID: PMC8815779.
Pan Z, Wen S, Qiao X, Yang M, Shen X, Xu L. Different regimens of menopausal hormone therapy for improving sleep quality: a systematic review and meta-analysis. Menopause. 2022 May 1;29(5):627-635. doi: 10.1097/GME.0000000000001945. PMID: 35102100; PMCID: PMC9060837.
DISCLAIMER: Informațiile prezentate pe acest site au scop strict educativ și de informare. Ele nu au valoare de sfaturi medicale individuale și nu înlocuiesc consultația medicală.
Copyright © 2025 Dr. Ghemes Catalina, All rights reserved.