Perioada de mijloc a vieții, numită în limba engleză “midlife” și cuprinsă între 45 și 60 de ani, vine pentru multe dintre femei cu numeroase provocări. Sentimentul cuibului rămas gol sau, dimpotrivă, copiii încă mici sau adolescenți, îngrijirea părinților în vârstă și uneori doliul după persoane apropiate, responsabilitățile crescute și stresul de la serviciu fac ca, de cele mai multe ori, tulburările emoționale să fie puse pe seama acestor factori externi.
Riscul de depresie crește în perimenopauză de 2-3 ori și aproximativ 40% dintre femei au simptome depresive în această perioadă a vieții. Totuși, contextul hormonal în care acestea apar este de cele mai multe ori neglijat, iar abordarea acestor probleme se face ignorând particularitățile biologice ale acestei etape a vieții. Așa se face că tulburările emoționale tipice perioadei de perimenopauză sunt tratate cu tratamentele psihiatrice uzuale, cu rezultate nu întotdeauna satisfăcătoare.
La aceasta contribuie și faptul că menopauza înseamnă, pentru majoritatea lumii, bufeuri, încetarea menstruației și sfârșitul perioadei fertile, iar simptomele emoționale pot să apară devreme în faza de tranziție, uneori imediat după 40 de ani, înaintea celorlalte simptome.
Principalele simptome emoționale care pot să apară în perimenopauză sunt:
Nu toate simptomele depresive înseamnă neapărat tulburare depresivă majoră (adică depresia ca boală). Diagnosticul de tulburare depresivă majoră (TDM) se pune pe baza unor criterii clar stabilite și presupune un grup de simptome prezente concomitent la o anumită intensitate și pentru o anumită perioadă de timp.
Dacă bănuiești că ai putea suferi de o tulburare depresivă majora, discută acest lucru cu medicul de familie, medicul ginecolog sau un medic psihiatru.
>>> Dacă ai în acest moment idei suicidare sau gânduri de a te vătăma pe tine însăți sau pe cineva din jurul tău, te rog sună fără întârziere la 112 sau apelează la o unitate de psihiatrie cu serviciu de urgențe!
Riscul de anxietate și depresie este de 2 ori mai mare la femei decât la bărbați, iar procentul femeilor care suferă de aceste simptome aproape se dublează în perimenopauză față de perioada reproductivă. În cei doi ani din jurul menstruației finale, riscul de depresie e de 14 ori mai mare decât în cei 30 de ani anteriori din viață.
Riscul crește inclusiv la femeile care nu au avut niciodată depresie și este și mai mare la cele care au mai avut cel puțin un episod de TDM. Histerectomia cu sau fără extirparea ovarelor crește riscul de depresie, iar depresia în antecedente crește riscul de menopauză precoce.
În ultimul timp s-au acumulat tot mai multe dovezi științifice care demonstrează că hormonii ovarieni – estrogenii, progesteronul și testosteronul – sunt neurosteroizi puternici care modulează funcționarea sistemelor principalilor neurotransmițători din creier: serotonina, dopamina, glutamatul, GABA, norepinefrina și opioidele cerebrale.
Toate procesele cerebrale, de la starea emoțională la procesele cognitive, moderarea anxietății sau menținerea libido-ului, sunt dependente de acești neurotransmițători.
Din cauza oscilațiilor hormonilor ovarieni, toți acești neurotransmițători cunosc și ei fluctuații în perimenopauză, destabilizând circuitele cerebrale.
Aceste fluctuații variază însă foarte mult de la o femeie la alta, ceea ce face ca unele femei să aibă simptome debilitante, pe când altele traversează această etapă cu un impact minim sau cu totul absent asupra sănătății mintale și emoționale.
>>> Dacă vrei să știi mai multe…
Oscilațiile estrogenilor sunt asociate și cu depresia în alte perioade ale vieții, cum ar fi depresia perinatală sau cea din sindromul premenstrual (PMS) sau tulburarea disforică premenstruală (PMDD – un sindrom premenstrual foarte accentuat). Studiind aceste circumstanțe, împreună cu perioada de perimenopauză, unii cercetători au descris 4 tipuri de femei:
În grupul cu sensibilitate la creșterea estradiolului, simptomele depresive ating un vârf la 3 săptămâni după creștere și dispar după 4 săptămâni – deci, la sfârșitul fazei luteale și înainte de prăbușirea estradiolului și progesteronului – posibil într-un ciclu menstrual în care au fost recrutați multipli foliculi și/sau aceștia au continuat să crească în faza luteală (situație posibilă în perimenopauză din cauza stimulării exagerate a ovarului prin nivelul crescut al FSH-ului). Femeile care au PMDD (tulburare premenstruală disforică) sau PMS (sindrom premenstrual) subclinic vor resimți o înrăutățire a simptomelor în astfel de cicluri menstruale.
În grupul cu sensibilitate la scăderea estradiolului, simptomele depresive încep să apară cam la 1 săptămână după scădere, ating un vârf la 3 săptămâni și dispar la 5-6 săptămâni. Aceste femei vor avea cele mai accentuate simptome în perioadele hipoestrogenice prelungite – în ciclurile menstruale anovulatorii, în perioada postpartum, în ciclurile menstruale în care faza foliculară precoce e prelungită din cauza răspunsului ovarian scăzut la FSH, cu creșterea foliculilor întârziată și durată mai mare a unui nivel estradiol scăzut (cum se întâmplă și în perimenopauză).
În timp ce toate cele 3 grupuri sensibile este probabil să beneficieze de stabilizarea nivelelor hormonale prin terapia hormonală de menopauză, grupul sensibil la creșterea estradiolului și cel sensibil la oscilațiile estradiolului s-ar putea să aibă o accentuare tranzitorie a simptomelor în perioada de imediat după inițierea tratamentului.
Alți factori care ar putea fi implicați în geneza depresiei în perimenopauză sunt:
Cam 1 din 3 femei vor dezvolta o tulburare legată de anxietate de-a lungul vieții, față de 1 din 5 bărbați.
Simptomele legate de anxietate cuprind iritabilitatea, senzația de tensiune, frica fără motiv, palpitațiile.
Din păcate, anxietatea e mai puțin studiată decât depresia, dar știm că frecvența ei la femei crește brusc în perimenopauză.
Ea este uneori legată de simptomele vasomotorii, cu care alcătuiește un cerc vicios: simptomele vasomotorii (bufeuri, transpirații nocturne) cresc anxietatea, care la rândul ei accentuează simptomele vasomotorii. Aceeași relație de amplificare reciprocă există și între anxietate și tulburările de somn.
Tot mai multe voci din lumea medicală susțin că terapia hormonală de menopauză ar trebui să fie de primă linie pentru simptomele de depresie și anxietate din perimenopauză, în special atunci când acestea sunt nou apărute sau când se suprapun peste afecțiuni similare bine controlate până la momentul respectiv.
Datele de care dispunem până în prezent arată că estradiolul, în special administrat transdermic, are efecte antidepresive similare cu medicația antidepresivă clasică la femeile în perimenopauză, adesea cu mai puțin efecte adverse.
Nu același lucru se poate spune despre efectul terapiei hormonale în postmenopauză, când simptomele nu mai sunt controlate la fel de bine.
Prin urmare, se pare că perimenopauza reprezintă nu numai o fereastră de vulnerabilitate pentru tulburările emoționale, ci și o fereastră de oportunitate pentru tratarea lor prin terapia hormonală de menopauză. Având în vedere că depresia reprezintă un factor de risc cunoscut pentru un declin cognitiv accentuat și boala Alzheimer mai târziu în viață, această oportunitate este demnă de a fi luată în considerare.
La femeile care nu au depresie, inițierea terapiei hormonale de menopauză devreme în perimenopauză previne simptomele depresive, comparativ cu femeile care nu fac tratament hormonal.
Progesteronul, prin efectul său sedativ și calmant, are de asemenea efecte bune la unele femei atât pe simptomele depresive, cât și pe anxietate și tulburările de somn.
Iar în ultima vreme au început să apară studii care aduc în atenție terapia cu testosteron, arătând că acesta influențează pozitiv starea de dispoziție a femeilor și percepția stării de bine și a calității vieții în general.
Terapia hormonală de menopauză are de asemenea rezultate bune dacă se asociază unui tratament antidepresiv la care pacienta nu răspunde adecvat.
Femeile care au făcut tratament antidepresiv pentru episoade depresive în trecut este recomandat să reia aceeași medicație care a funcționat. Femeile care au istoric important de depresie sau/și ideație suicidară trebuie tratate prompt cu antidepresive și atent monitorizate, iar psihoterapia ar trebui să fie parte integrantă a tratamentului.
Psihoterapia poate fi de mare folos în general în această perioadă, adesea tumultuoasă, a vieții.
Pentru că adesea nici femeile, nici medicii nu fac legătura între simptomele psihoemoționale și perimenopauză, de foarte multe ori femeile primesc inițial tratament antidepresiv. Dacă aceste femei vor ajunge ulterior să facă terapie hormonală, nu e deloc neobișnuit ca ele să nu mai aibă nevoie de tratamentul antidepresiv sau să aibă nevoie de doze mai mici.
>>> Dacă ești în această situație, nu renunța singură la tratamentul tău, ci discută acest aspect cu medicul care îți conduce terapia hormonală și medicul care ți-a recomandat tratamentul antidepresiv. Este bine ca decizia să fie luată împreună cu aceștia, iar dozele trebuie scăzute treptat, pe o perioadă mai lungă de timp. Întreruperea bruscă a tratamentului antidepresiv poate duce la exacerbarea simptomelor printr-un fenomen de rebound.
Ca întotdeauna, măsurile care vizează stilul de viață sunt foarte importante. O dietă corectă, reglarea și prioritizarea somnului și mai ales exercițiul fizic pot fi de mare ajutor atât pentru simptomele de depresie și anxietate, cât și pentru alte simptome de menopauză, precum și pentru tulburările metabolice.
Referințe:
Lisa Mosconi – The Menopause Brain (2024)
Brinton RD, Yao J, Yin F, Mack WJ, Cadenas E. Perimenopause as a neurological transition state. Nat Rev Endocrinol. 2015 Jul;11(7):393-405. doi: 10.1038/nrendo.2015.82. Epub 2015 May 26. PMID: 26007613; PMCID: PMC9934205.
Kristin Johnson, Maria Claps – The Great Menopause Myth –
Mosconi, L., Berti, V., Dyke, J. et al. Menopause impacts human brain structure, connectivity, energy metabolism, and amyloid-beta deposition. Sci Rep 11, 10867 (2021). https://doi.org/10.1038/s41598-021-90084-y
Barth C, Villringer A and Sacher J (2015) Sex hormones affect neurotransmitters and shape the adult female brain during hormonal transition periods. Front. Neurosci. 9:37. doi: 10.3389/fnins.2015.00037
P. M. Maki & N. G. Jaff (2022) Brain fog in menopause: a health-care professional’s guide for decision-making and counseling on cognition, Climacteric, 25:6, 570-578, DOI: 10.1080/13697137.2022.2122792
Nerattini M, Jett S, Andy C, Carlton C, Zarate C, Boneu C, Battista M, Pahlajani S, Loeb-Zeitlin S, Havryulik Y, Williams S, Christos P, Fink M, Brinton RD and Mosconi L (2023) Systematic review and meta-analysis of the effects of menopause hormone therapy on risk of Alzheimer’s disease and dementia. Front. Aging Neurosci. 15:1260427. doi: 10.3389/fnagi.2023.1260427
Andy C, Nerattini M, Jett S, Carlton C, Zarate C, Boneu C, Fauci F, Ajila T, Battista M, Pahlajani S, Christos P, Fink ME, Williams S, Brinton RD and Mosconi L (2024) Systematic review and meta-analysis of the effects of menopause hormone therapy on cognition. Front. Endocrinol. 15:1350318. doi: 10.3389/fendo.2024.1350318
Greendale GA, Karlamangla AS, Maki PM. The Menopause Transition and Cognition. JAMA. 2020;323(15):1495–1496. doi:10.1001/jama.2020.1757
The North American Menopause Society – Menopause Practice – A Clinician’s Guide, 6th edition (2019)
Mishra A, Wang Y, Yin F, Vitali F, Rodgers KE, Soto M, Mosconi L, Wang T, Brinton RD. A tale of two systems: Lessons learned from female mid-life aging with implications for Alzheimer’s prevention & treatment. Ageing Res Rev. 2022 Feb;74:101542. doi: 10.1016/j.arr.2021.101542. Epub 2021 Dec 17. PMID: 34929348; PMCID: PMC8884386.
Maki PM, Kornstein SG, Joffe H, Bromberger JT, Freeman EW, Athappilly G, Bobo WV, Rubin LH, Koleva HK, Cohen LS, Soares CN. Guidelines for the Evaluation and Treatment of Perimenopausal Depression: Summary and Recommendations. J Womens Health (Larchmt). 2019 Feb;28(2):117-134. doi: 10.1089/jwh.2018.27099.mensocrec. Epub 2018 Sep 5. PMID: 30182804.
Brown AMC, Gervais NJ. Role of Ovarian Hormones in the Modulation of Sleep in Females Across the Adult Lifespan. Endocrinology. 2020 Sep 1;161(9):bqaa128. doi: 10.1210/endocr/bqaa128. Erratum in: Endocrinology. 2022 Jan 1;163(1):bqab227. doi: 10.1210/endocr/bqab227. PMID: 32735650; PMCID: PMC7450669.
Lewis LD. The interconnected causes and consequences of sleep in the brain. Science. 2021 Oct 29;374(6567):564-568. doi: 10.1126/science.abi8375. Epub 2021 Oct 28. PMID: 34709917; PMCID: PMC8815779.
Pan Z, Wen S, Qiao X, Yang M, Shen X, Xu L. Different regimens of menopausal hormone therapy for improving sleep quality: a systematic review and meta-analysis. Menopause. 2022 May 1;29(5):627-635. doi: 10.1097/GME.0000000000001945. PMID: 35102100; PMCID: PMC9060837.
DISCLAIMER: Informațiile prezentate pe acest site au scop strict educativ și de informare. Ele nu au valoare de sfaturi medicale individuale și nu înlocuiesc consultația medicală.
Copyright © 2025 Dr. Ghemes Catalina, All rights reserved.